"Zidurile care ne apara, ne si inchid!"

A intra in relatie cu celalalt presupune a ma dezvalui, a ma lasa descoperit intru totul ... Ceea ce poate fi extrem de infricosator, poate fi un act de curaj extrem si de nesabuinta in acelasi timp.

Ridicam "ziduri" emotionale care sa ne protejeze de eventuale suferinte in relatie cu ceilalti, uitand ca aceste ziduri devin nocive noua insine, izolandu-ne, impiedicandu-ne sa crestem prin hrana emotionala pe care o poate oferi intimitatea unei relatii profunde si autentice.

Sunt multe motivele pentru care un om poate alege, constient sau nu, sa se protejeze ridicand un zid intre el si ceilalti. Oricare ar fi motivele, acestea sunt incarcate de un mix de emotii predominand frica si furia. Daca privim dincolo de acest adult care nu se implica emotional si pare ca nu ii pasa prea mult de ceilalti, putem gasi un copil ranit, care s-a simtit la un moment dat abandonat de mama ori de tatal sau. Un copil care a invatat ca dragostea doare, iar cel pe care il iubesti te poate dezamagi si te poate parasi desi tu inca ai nevoie de el. Acest om mic, pentru a se proteja, isi inchide inima si ridica ziduri de protectie pentru a evita sa mai intre in contact cu o astfel de durere imensa. Asa reuseste el sa faca fata suferintei. Ne putem infuria pe el?

Privind astfel lucrurile, putem sa devenim mai constienti de dinamicile relationale pe care le intretinem si sa facem un prim pas, acela de a ne ingriji ranile emotionale provocate de traumele de separare care nu ne dau voie sa intram in relatii cu inima deschisa.

Si tine minte: atunci cand il lasam pe celalalt sa se apropie suficient de mult, ii permitem sa ne vada cu adevarat, cu bune si rele, dar ne permitem si noua insine sa primim iubire. Aratandu-ne slabiciunile, dam dovada, de fapt, de curaj. asumare si putere.

Cu drag,

Andreea

#relatii #ziduriemotionale #mecanismedefensive